Care este necesarul de nutrienți pentru cultură de porumb

Porumbul este una dintre cele mai importante plante de cultură datorită productivitătii și randamentelor mari, dar și multiplelor utilizări în nutriția umană, furajarea mai multor specii de animale, dar și că materie primă în mai multe industrii.

Datorită productivitătii ridicate a porumbului s-au diversificat extraordinar soluțiile tehnologiei acestuia, mai cu seamă în domeniul deciziei asupra hibrizilor cultivați, a lucrării solului, a erbicidării și fertilizării diferențiate. Se poate spune că aproximativ 50% din producția de porumb se datorează efectului ingrăsămintelor, dacă și alți factori tehnologici sunt la nivel optim.

În conformitate cu potențialul productiv al său, porumbul extrage din sol, pentru o producție de o tonă de boabe/hă și producția secundară aferentă, 20-30 kg N; 8-16 kg P2O5; 20-30 kg K2O; 5-10 kg CaO și 2-4 kg MgO. Este o plantă cu necesar important de Azot (N) și Potasiu (K) și s-a dovedit că dintre microelemente este afectat în primul rând la aplicarea Zincului (Zn) și a Borului (B).

Cu toate că ingrăsămintele sporesc producția la porumb pe toate solurile, chiar dacă acestea au fertilitatea ridicată, inginerii agronomi recomandă ca aplicarea ingrăsămintelor să se facă ținându-se cont de etapa de dezvoltare a plantelor.

Administrat fazial azotul își mărește efectul fertilizant cu cca 30%, fosforul cu 20%, iar potasiul cu 25%.

Necesarul de macroelemente pentru cultura de porumb: 

Azot (N)

Azotul (N) este responsabil de procesele de viată precum fotosinteză, creșterea și reproducerea. Menținerea identitătii genetice este și ea co-determinată de azot. Efectul proeminent al azotului este că dă culoarea verde caracteristică frunzelor, iar creșterea vegetativă a plantelor este asociată cu azotul. 

Pentru a obține o tonă de boabe/ha și producția secundară aferentă este nevoie de o cantitate de aproximativ 20-30 kg de azot. Dacă porumbul este plantat pe un teren pe care a fost o cultură de leguminoase sau pe care s-a aruncat gunoi de grajd, doză de azot trebuie ajustată în sensul reducerii ei. La semănat se poate folosi o cantitate de 50-60 kg azot/hectar. Restul de azot necesar obținerii unei producții ridicate aplicanduse o dată cu prașilă sau cu efectuarea erbicidării. 

În comparație cu celelalte elemente marea majoritatea a azotului – aproximativ 16 kg/t – este asimilată de boabele de porumb. Atât porumbul însilozat, cât și porumbul recoltat că știuleți asimilează azot în cantităti asemănătoare. Aplicarea în cantitătile necesare și la momentul potrivit este cea mai eficientă în vederea menținerii unui aport bun al azotului, mai ales în cazul solurilor afânate. Cantitătile mari de azot aplicate în etapele de dezvoltare ulterioare cauzează culcarea la pămant și o creștere târzie excesivă. 

Fosfor (P) 

Fosforul joacă un rol important în fotosinteză, creștere, reproducere și menținere a identitătii genetice și, de asemenea în procesul de respirație. Fosforul este în special asociat cu diviziunea celulară, creșterea rădăcinilor, înflorirea și maturizarea culturii. 

Pentru fiecare tonă de porumb boabe este necesar un aport de 8-16 kg de fosfor, iar ingrăsămintele trebuie aplicate uniform. Este de preferat ca ingrăsămintele cu fosfor să fie acoperite de brazdă, la arat, sau să fie aplicate o dată cu lucrările de pregătire a patului germinativ. Totodată, ele mai pot fi aplicate la semănat, o dată cu azotul. 

Fosforul este necesar în etapele timpurii ale dezvoltării plantei pentru asigurarea creșterii corespunzătoare a rădăcini, și să favorizeze creșterea vlăstarelor și frunzelor. 

Potasiu (K) 

Potasiul este asociat cu rezistenta tulpinii, rezistentă la secetă și la frig și calitatea fructelor. Promovează formarea de proteine, zahăr, amidon și uleiuri. 

Asemenea azotului, porumbul are nevoie de potasiu în cantităti mari. Cea mai mare parte a acestuia este utilizată de frunze și tulpină. Potasiul este cel mai solicitat în perioadă creșterii tulpinii. În această perioadă asimilarea potasiului este mai rapidă în comparație cu absorbția celorlalți nutrienți. 

Calciu, Magneziu şi Sulf

Calciul, Magneziul şi Sulful sunt deasemenea foarte importante pentru a putea mentine un randament ridicat al culturii de porumb.

Necesarul de microelemente pentru cultura de porumb: 

Microelementele asimilate în cea mai mare cantitate sunt fierul și manganul. Aceste două microelemente sunt cele care lipsesc cel mai mult din sol la indepărtarea plantei sau a resturilor de tulpină și frunze de pe terenurile agricole.  

Borul și Zincul – care sunt necesare de asemenea în cantităti mari – se regăsesc în boabele de porumb. Aplicarea zincului concomitent cu semănatul este o practică din ce în ce mai frecventă, astfel asigurându-se dezvoltarea corespunzătoare a rădăcinii și vlăstarelor. 

Gunoiul de grajd: 

O sursă bună de potasiu o reprezintă gunoiul de grajd: o tonă de gunoi este echivalentă cu 3 kg de potasiu în minus. Gunoiul de grajd este un ingrăsămant deosebit de valoros pentru porumb. El reprezintă o sursă de elemente nutritive pe întreaga perioadă de vegetație a porumbului și contribuie, în același timp, la imbunătătirea unor însușiri fizice și biologice ale solului. Gunoiul de grajd se aplică în doze de 20 – 40 tone/hă, o dată la 4-5 ani și se incorporează în sol sub arătura adancă. Arătura se execută imediat după eliberarea terenului de către plantă premergătoare, la o adâncime de 25 – 30 cm. 

 Exemple de sisteme de fertilizare propuse de Azomures, pentru producții de 7-12 to/ha:

A.  Sistemul 1 (pentru 10-12 t/ha boabe):

1. Fertilizare de bază (la pregătirea patului germinativ):

• NPK-15-15-15 (MOP și SOP), doza:

          500 kg s.c./ha = 75-75-75;         

          400 kg s.c./ha = 60-60-60.

2. Fertilizare fazială (cu o lucrare de întreținere):

• NPK-22-10-10+B+Zn, doza 300 kg s.c./ha = 66-30-30+B+Zn.

B.  Sistemul 2 (pentru 10-12 t/ha boabe):

1.  Fertilizare de bază (la pregătirea patului germinativ):

• NPK-20-20-0, doza 400 kg s.c./ha = 80-80-0;

2.  Fertilizare fazială (cu o lucrare de întreținere):

• NPK-22-10-10+B+Zn, doza 300 kg s.c./ha = 66-30-30+B+Zn.

C.  Sistemul 3 (pentru 8-10 t/ha boabe):

1.  Fertilizare de bază:

• NPK-15-15-15 (MOP, SOP), doza 400 kg s.c./ha = 60-60-60

           sau

• NPK-20-20-0, doza 300 kg s.c./ha = 60-60-0

2.  Fertilizare fazială: (la alegere), în cantitate echivalentă de 60 kg s.a. N/ha

• Azotat de amoniu;
• Nitrocalcar;
• 27-13,5-0;
• Uree.

D.  Pentru producțiile ridicate de boabe – 10-14 t/ha, 40% din N-ul preconizat la aplicarea fazială poate fi utilizat concomitent cu semănatul preponderent din                    NPK-27-13,5-0 sau nitrocalcar, în doze de 100 kg s.c./ha = 27-0-0.

Sistemele de fertilizare propuse au la bază efectele de interacțiune pozitivă și complementaritate între elementele esențiale NPK dar și cu microelementele (B, Zn) la unele alternative. Deși anterior acestei perioade s-a cunoscut și consemnat generalizarea sistemelor de fertilizare bazate pe acțiunea complexă NP, ultima decadă, mai ales in acești ultimi 5 ani, atipici climatic, au impus introducerea alături de NP și a potasiului (K+) pentru a valorifica efectul acestuia în bilanțul și utilizarea apei de plante și implicit reducerea sensibilității porumbului la secetă (acest efect a fost dovedit în loturile demonstrative Azomureș-USAMV Cluj-Napoca de la SCDA Livada, SC Agricola Țigănași și SC Mexol Galda).